RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadenţă, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Ştiinţă care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuaţi şi slabi, precum şi a valorilor notelor unei compoziţii muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].