ROBÍE, robii, s.f. 1. Stare, condiţie socială de rob (1). 2. Stare de dependenţă politică, socială şi economică în care sunt ţinute o ţară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menţinerea unei persoane în temniţă; p.ext. închisoare, temniţă. – Rob + suf. -ie.

Robie ≠ libertate

ROBÍE s. v. arest, captivitate, închisoare, ocnă, penitenciar, prizonierat, puşcărie, temniţă.

ROBÍE s. 1. v. sclavie. 2. sclavie, (fig.) lanţuri (pl.). (Aflat în ~ la turci.) 3. v. subjugare. 4. v. capti-vitate.

robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile

ROBÍ//E ~i f. 1) Stare de rob; sclavie. Aflat în ~. 2) fig. Situaţie de dependenţă totală; sclavie. [G.-D. robiei] /rob + suf. ~ie