SEMEŢÍ, semeţésc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-şi da importanţă; a deveni trufaş, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeţí vb. IV] – Din semeţ.

SEMEŢÍ vb. v. îngâmfa.

SEMEŢÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleţi, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susţine.

semeţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. semeţésc, imperf. 3 sg. semeţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. semeţeáscă

A SE SEMEŢ//Í mă ~ésc intranz. A-şi da importanţă deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeţ