SLĂVÍT, -Ă, slăviţi, -te, adj. 1. Preamărit pentru merite deosebite; glorificat. ♢ (Ca formulă de reverenţă) Slăvite stăpâne. 2. Renumit, vestit; celebru. – V. slăvi.

SLĂVÍT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, glorios, ilustru, înalt, mare, mărit, nobil.

SLĂVÍT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ul împărat.) 3. înălţat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele ţări) serenisim. (~e doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălţat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

SLĂVÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A SLĂVI şi A SE SLĂVI. 2) Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; renumit; vestit; reputat. /v. a (se) slăvi