DISTÍNS, -Ă, distinşi, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însuşirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Plin de distincţie (2). ♢ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ♢ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiţi, vă rog, distinse salutări. – V. distinge.

Distins ≠ mediocru

DISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.

distíns adj. m., pl. distínşi; f. sg. distínsă, pl. distínse

DISTÍN//S ~să (~şi, ~se) 1) Care se impune prin anumite însuşiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincţie. /v. a (se) distinge

DISTÍNS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută). [< distinge].