SÓCLU, socluri, s.n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susţine o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de şasiul aparatelor în care sunt montate. 3. (Geogr.; în sintagma) Soclu continental = zonă a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

SÓCLU s. 1. piedestal, postament. (~ al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.)

sóclu s. n. (sil. -clu), art. sóclul; pl. sócluri

SÓCLU ~ri n. 1) Bază pe care se fixează o statuie sau alt obiect decorativ; piedestal; postament. 2) Bază a unui edificiu. 3) Parte de metal a unui bec electric, care se înşurubează în dulie. [Sil. so-clu] /<fr. socle

SÓCLU s.n. 1. Postament, picior de susţinere, suport pentru o coloană, o statuie etc. ♦ Suport continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 2. Partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. 3. Partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].