STREÁŞINĂ, streşini, s.f. Prelungire a acoperişului unei construcţii în afara zidurilor, care apără pereţii şi fundaţiile de ploaie. ♢ Expr. A(-şi) pune mâna (sau palma) streaşină (la ochi sau, rar, ochilor, la frunte) sau a duce mâna streaşină (la ochi), a se uita, a sta etc. cu mâna streaşină (la sau pe ochi, deasupra ochilor) = a(-şi) pune, a duce etc. palma la frunte, deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare când priveşte sau pentru a vedea mai bine. ♦ Jgheab de scurgere a apelor de ploaie, montat la marginea acoperişului caselor. ♦ Acoperiş (de şindrilă) înclinat, cu care se acoperă la ţară unele garduri sau porţi. ♦ Partea ieşită mai în afară la o claie sau la o şiră, pe care se scurge apa de ploaie. ♦ Ramurile copacilor din marginea unei păduri; terenul din marginea unei păduri. ♦ Marginea de jos a caierului (din care se trage firul). [Var.: (reg.) stráşină, stréşina s.f.] – Cf. sl. s t r ĕ h a.

STREÁŞINĂ s. v. bor, cat, cozoroc, etaj, margine, nivel, prispă, vizieră.

STREÁŞINĂ s. (CONSTR.) 1. jgheab, (înv. şi reg.) scoc, (reg.) plasă, polată, (Transilv.) cetârnă. (~ la acoperişul casei.) 2. sageac.

streáşină s. f., g.-d. art. stréşinii; pl. stréşini

STREÁŞINĂ stréşini f. 1) Prelungire a acoperişului peste marginea de sus a pereţilor unei construcţii, pe care o apără de ploaie. ♢ A(-şi) pune (sau a duce) mâna ~ (la ochi) sau a se uita cu mâna ~ (la ochi) a(-şi) pune mâna deasupra ochilor, pentru a se apăra de soare şi a vedea mai bine. 2) Jgheab pentru scurgerea apei de ploaie, fixat de marginea acoperişului unei case; uluc. 3) Partea ieşită mai în afară a unei girezi sau a unui stog, pe care se scurge apa de ploaie. 4) Marginea de jos a caierului, pus pe o furcă de tors. [G.-D. streşinii] /<sl. strĕšină