TÉSLA s.f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducţiei magnetice. – Din fr. tesla.

TESLĂ, tesle, s.f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiş metalic lat şi curbat, folosită de dulgheri, rotari şi dogari. – Din sl. tesla.

TÉSLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuş, (reg.) scoabă, (înv.) strujniţă. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

TÉSLĂ s. v. cioplitor, cuţitoaie, mistrie.

teslá (fiz.) s. f., simb. T

téslă (unealtă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle

TÉSL//Ă ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezişul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla

TÉSLA s.m. Unitate de inducţie magnetică, egală cu inducţia magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafaţă de 1 m². [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav].