TITIRÉZ, titirezi, s.m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai uşor şi uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con şi cu un vârf ascuţit, care se poate roti pe o suprafaţă plană; sfârlează. 3. Băţul de sub coşul morii, care loveşte teica pentru a face să treacă grăunţele între pietrele morii; hădărag. [Pl. şi: (n.) titirezuri] – Et. nec.

TITIRÉZ s. v. teică.

TITIRÉZ s. 1. v. prâsnel. 2. prâsnel, sfârlează, (înv. şi reg.) sfârlă. (~ cu care se joacă copiii.) 3. (TEHN.) hădărag, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.)

titiréz s. m./s. n., pl. titirézi/titiréze

TITIRÉZ¹ ~i m. 1) Jucărie în formă de con cu vârf ascuţit care, fiind răsucită bine şi lăsată să cadă pe o suprafaţă plană, îşi continuă mişcarea de rotaţie păstrându-si echilibrul; prâsnel; sfârlează. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors; prâsnel; sfârlează. 3) fig. Persoană vioaie şi sprintenă. /cf. alb. tir

TITIRÉZ² ~uri n. Băţul de sub coşul morii care loveşte teica pentru a face să treacă grăunţele între pietre. /cf. alb. tir