VEŞTEJÍ, veştejesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină veşted (1); a (se) ofili. 2. Refl. şi intranz. Fig. (despre oameni) A-şi pierde forţa, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vestejí, (pop.) veştezí, vb. IV.] – Din veşted.

VESTEJÍ vb. IV v. veşteji.

VEŞTEJÍ vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.

VEŞTEJÍ vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.

veştejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. veştejésc, imperf. 3 sg. veştejeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. veştejeáscă

A VEŞTEJ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se veştejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veşted

A SE VEŞTEJ//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. /Din veşted