ZDREÁNŢĂ, zdrenţe, s.f. 1. Bucată ruptă, sfâşiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rută sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subţire făcut din făină şi ouă, care se fierbe în supă în bucăţele mici. [Var.: treánţă s.f.] – Cf. sl. s ŭ d r a n ŭ.

ZDREÁNŢĂ, zdrénţe, s.f. ~ (creaţie expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranţ, care imită zgomotul produs la ruperea unei ţesături; cf. zdrang, zdrâng, cranţ, cronţ; relaţia care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniţă], este posibilă, fără a fi însă necesară)

ZDREÁNŢĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) aţe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~enţe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) ţâră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanţă. (De ce mai porţi ~ asta?) II. (la pl.) frecăţei.

ZDREÁNŢĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură.

zdreánţă s. f., g.-d. art. zdrénţei; pl. zdrénţe

ZDREÁNŢĂ zdrénţe f. 1) Fâşie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; puşlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subţire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâşii. [G.-D. zdrenţei] /cf. sl. sŭdranŭ