ÎNCHÍDE, închíd, vb. III. 1. Tranz. A mişca (din balamale) o uşă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. ♦ A încuia cu cheia, cu zăvorul. ♦ A acoperi, a astupa deschizătura unui spaţiu, a unei încăperi. 2. Tranz. A apropia, a strânge marginile (sau părţile componente ale) unui obiect pentru a nu mai fi desfăcute, deschise. ♢ Expr. A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări. A închide mâna = a strânge degetele, făcând mâna pumn. A închide gura = a apropia buzele şi fălcile una de alta; a nu mai vorbi. A închide (cuiva) gura = a face (pe cineva) să tacă, a pune capăt obiecţiilor sau protestelor (cuiva). A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcţii negative) a dormi; d) a muri. A închide (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în clipa morţii. (Refl.) A i se închide ochii = a fi foarte obosit. ♦ Refl. (Despre răni) A se cicatriza. 3. Tranz. A întrerupe, potrivit orarului stabilit, activitatea unei instituţii, a unei întreprinderi, a unui local; p. ext. a suspenda activitatea, a desfiinţa. 4. Tranz. A încheia o acţiune, a-i pune capăt. ♦ A opri funcţionarea unui mecanism, a unui aparat, a unui circuit etc. 5. Tranz. A izola o fiinţă într-un spaţiu închis, îngrădit; a băga la închisoare; fig. a ţine departe de lume. ♦ Refl. A se retrage, a se izola. ♦ Fig. A conţine, a cuprinde ceva. 6. Tranz. A îngrădi, a împrejmui o curte, un teren etc. spre a delimita sau spre a opri accesul. ♦ A bara o cale de comunicaţie; a opri, a împiedica trecerea. ♦ Refl. (Despre drumuri) A ajunge la un punct de unde nu mai poate continua, a se înfunda. 7. Refl. (Despre cer, p. ext. despre vreme) A se întuneca, a se înnora. ♦ (Despre obiecte colorate, p. ext. despre culori) A căpăta o nuanţă mai întunecată. – Lat. includere.

A închide ≠ a deschide

ÎNCHÍDE vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

ÎNCHÍDE vb. 1. v. încuia. 2. a (se) fereca, a (se) încuia, a (se) zăvorî. (A ~ o casă, o uşă; s-a ~ în casă.) 3. v. astupa. 4. v. obtura. 5. a opri. (A ~ apa, gazele.) 6. v. încheia. 7. v. bloca. 8. v. înfunda. 9. v. împrejmui. 10. v. aresta. 11. a băga, a pune, a vârî. (Îl ~ la arest.) 12. v. cicatriza. 13. a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina. (Să ~ discuţia.) 14. v. întuneca. 15. v. înnora. 16. v. strica.

închíde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. închíd, perf. s. 1 sg. închiséi, 1 pl. închíserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. închídă; part. închís

A SE ÎNCHÍDE mă închíd intranz. 1) (despre căi de comunicaţie) A se termina pe neaşteptate; a nu mai avea continuare; a se înfunda. 2) (despre răni) A înceta de a mai supura (prinzând coajă). 3) A deveni mai întunecat (sub acţiunea unor factori externi). Culoarea s-a închis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vieţii, trăind în singurătate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a închis în sine. 5) (despre unele flori) A-şi strânge petalele împreunându-le. 6) (despre perspective, posibilităţi etc.) A înceta de a mai fi real. /<lat. includere

A ÎNCHÍDE închíd tranz. (în opoziţie cu a deschide) 1) (uşi, ferestre, porţi etc.) A aplica la deschizătura corespunzătoare (pentru a împiedica trecerea dintr-o parte în alta). ~ o cameră. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face să nu mai aibă o deschizătură sau o trecere aplicând piesa corespunzătoare (uşa, capacul, dispozitivul etc.). ♢ ~ cuiva gura a face pe cineva să tacă. ~ ochii a) a împreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toată noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla lângă cineva în ceasul morţii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur împrejur (cu un gard, cu un zid); a împrejmui. 4) (caiete, cărţi etc.) A face să nu mai fie desfăcut, împreunând copertele. 5) (întreprinderi, instituţii, localuri etc.) A desfiinţa, suspendând activitatea. 6) (adunări, şedinţe etc.) A face să ia sfârşit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face să nu mai funcţioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. înv. A cuprinde în sine; a conţine.10) (căi de comunicaţie) A face să nu poată fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere