ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine şi uşor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic.

Îndemânatic ≠ inabil, incomod

ÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice.

ÎNDEMÂNÁTIC adj. 1. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meşteşugareţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaş ~.) 2. iscusit, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. v. inteligent.

îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânátice

ÎNDEMÂNÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care are îndemânare; dibaci; iscusit; abil. Meseriaş ~. 2) Care poate fi folosit cu uşurinţă; comod. Instrument ~. /v. a îndemâna + suf. ~atic