ÎNTÍNDERE, (2) întinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) întinde; extensiune în spaţiu; dezvoltare, creştere; răspândire. ♦ (Med.; şi în sintagma întindere musculară) Solicitare a fibrelor musculare (de obicei de la membre) peste posibilităţile lor de întindere, ajungând până la ruptură. 2. (Concr.) Suprafaţă a unui lucru sau a unui loc; loc, spaţiu întins. ♦ Distanţă. ♦ (Muz.) Ambitus. – V. întinde.

ÎNTÍNDERE s. 1. încordare, tensionare, tragere. (~ firelor textile.) 2. v. încordare. 3. lăbărţare, lărgire. (~ puloverului după spălare.) 4. încor-dare, tensiune. (~ muşchilor.) 5. v. extensiune. 6. lungire, prelungire. (~ şirului până pe strada următoare.) 7. v. lungime. 8. v. suprafaţă. 9. v. cu-prins. 10. faţă, întins, suprafaţă, (înv.) surfaţă. (Pe ~ mării, a câmpiei.) 11. v. culcare. 12. v. expunere. 13. v. aşternere. 14. v. ungere. 15. lungire, prelun-gire. (~ banchetului până în zori.) 16. durată, lungime, mărime. (~ unei zile.) 17. v. durată. 18. v. bogăţie. 19. v. ambitus.

întíndere s. f., g.-d. art. întínderii; (suprafeţe) pl. întínderi

ÎNTÍNDER//E ~i f. 1) v. A ÎNTINDE şi A SE ÎNTINDE. 2) Loc întins; spaţiu vast; cuprins. /v. a (se) întinde