ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfăşura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micşora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. şi: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influenţat semantic de văl).

ÎNVĂLUÍ vb. v. încercui.

ÎNVĂLUÍ vb. v. acoperi, canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, ghemui, împresura, încârliga, încolăci, încovriga, înfăşura, învălătuci, înveli, munci, necăji, osteni, răsuci, sforţa, sili, strădui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.

învăluí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. învălui, 3 sg. şi pl. învăluie, imperf. 3 sg. învăluiá

A SE ÎNVĂLUÍ pers. 3 se învăluie intranz. A se mişca în vârtejuri; a se învolbura. /în + văl + suf. ~ui

A ÎNVĂLUÍ învălui tranz. 1) A acoperi cu un văl sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfăşura. 3) A cuprinde în toată plinătatea (cu privirea). 4) (focuri) A face să ardă cu flacăra potolită. 5) fam. A deranja prin senzaţii neplăcute (mai ales de greaţă). ~ pe cineva la stomac. /în + văl + suf. ~ui