SUCÍ, sucesc, vb. IV. 1. Tranz. A răsuci un fir, o fibră textilă etc., pentru a-i da o rezistenţă mai mare sau pentru a confecţiona anumite obiecte. ♦ Tranz. şi refl. A (se) înfăşura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A da unui obiect o mişcare de rotaţie; a întoarce, a învârti. Suceşte butonul aparatului. ♦ A întoarce pe o parte şi pe alta, pe toate părţile. ♦ Fig. A hărţui pe cineva cu întrebările, cu insistenţele. ♦ Refl. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a-şi frământa mintea pentru a ieşi dintr-o încurcătură, pentru a găsi o soluţie. 3. Tranz. şi refl. A face să-şi schimbe sau a-şi schimba (brusc) poziţia corpului sau a unei părţi a corpului; a (se) întoarce în altă direcţie. ♦ Tranz. A-şi scrânti, a-şi luxa o parte a corpului. ♦ Tranz. A răsuci cu o mişcare violentă gâtul unei fiinţe, pentru a o ucide. 4. Refl. şi tranz. A lua sau a da o poziţie nefirească; a (se) strâmba. ♢ Expr. (Tranz.) A suci vorba sau a o suci = a da alt curs sau alt înţeles convorbirii, pentru a-şi ascunde gândurile, a ocoli adevărul. – Din sl. sucon, sukati.

A suci ≠ a desuci

SUCÍ vb. v. castra, jugăni, metamorfoza, modifica, preface, preschimba, schimba, scopi, steriliza, transforma.

SUCÍ vb. 1. v. rula. 2. v. răsuci. 3. v. frământa. 4. v. contorsiona. 5. v. încolăci. 6. v. foi. 7. a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) răsuci, a (se) roti, (reg.) a (se) rotila. (A ~ cheia în broască.) 8. v. luxa.

SUCI s. v. blănar.

sucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sucésc, imperf. 3 sg. suceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. suceáscă

A SUC//Í ~ésc tranz. 1) (aţe, frânghii, sârme etc.) A învârti în jurul propriei axe. 2) A supune unei mişcări de rotaţie. 3) (obiecte de rezistenţă redusă, materiale textile etc.) A înfăşura în formă de sul; a rula. ♢ ~ o ţigară a înfăşura o foiţă cu tutun pentru a face o ţigară. 4) (obiecte) A întoarce pe toate părţile (cercetând cu privirea); a învârti. ♢ ~ şi a răsuci (pe cineva) a) a necăji (pe cineva) cu întrebări pentru a afla ceva; a descoase; b) a examina pe toate feţele. 5) fam. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a scrânti; a luxa. ♢ A-i ~ cuiva capul (sau minţile) a face pe cineva să-şi piardă dreapta judecată. 6) A face să se sucească. /<sl. sucon, sukati

A SE SUC//Í mă ~ésc intranz. 1) A-şi schimba brusc poziţia corpului. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti într-o parte şi în alta (fără rost); a se fâţâi. 3) fig. rar A-şi frământa mintea (pentru a ieşi dintr-o încurcătură). /<sl. sucon, sukati