ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ Loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor. Cu (sau fără) ştiinţa cuiva = cu (sau fără) consimţământul ori aprobarea cuiva. Spre ştiinţă = ca să se ştie. ♦ Veste, ştire. 2. Conştiinţă. II.1. Pregătire intelectuală, instrucţie; învăţătură, erudiţie. ♢ Ştiinţă de carte = cunoştinţe de scriere şi de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire; ansamblu de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu al cunoaşterii. ♢ Om de ştiinţă = savant, învăţat. [Pr.: şti-in-] – Şti + suf. -inţă (cu unele sensuri după fr. science).

Ştiinţă ≠ neştiinţă

ŞTIÍNŢĂ s. 1. disciplină. (Cibernetica este o ~ recentă.) 2. învăţătură, (latinism rar) sapienţă, (înv.) dăscălie. (~ despre creşterea albinelor.) 3. ştiinţa despre ştiinţă = scientică, scientologie; ştiinţa exegezei v. hermeneutică; ştiinţa politică = politologie; ştiinţa viitorului = futurologie, prospectivă, viitorologie. 4. erudiţie, (fam., adesea ir.) savantlâc. (E uimit de ~ lui.) 5. v. îndemânare. 6. v. măiestrie.

ŞTIÍNŢĂ s. v. conştiinţă, cuget, cunoaştere, cunoştinţă, gândire, informaţie, pregătire, spirit, suflet, ştire, veste.

ştiínţă s. f., g.-d. art. ştiínţei; pl. ştiínţe

ŞTIÍNŢ//Ă ~e f. 1) Sferă de activitate umană a cărei funcţie constă în dobândirea şi sistematizarea teoretică a cunoştinţelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ♢ Om de ~ învăţat; savant. 2) Totalitate a cunoştinţelor dintr-un anumit domeniu; disciplină. Cibernetica este o ~ recentă. ♢ ~ de carte a) cunoştinţe elementare (de a scrie şi de a citi); b) erudiţie. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaştere. ♢ A avea ~ despre ceva a avea cunoştinţă despre ceva. Cu (sau fără) ~a cuiva cu (sau fără) ştirea cuiva. Cu bună ~ în mod conştient. [G.-D. ştiinţei; Sil. şti-in-] /a şti + suf. ~inţă

Stiinta si arta studiului proiectarii si planificarii lucrarilor de construire si reconstruire a amenajarilor omenesti si necesare

Stiinta care se ocupa cu studiul temperaturilor scazute [Pr.: cri-o-] âï

Stiinta care se ocupa cu studiul temperaturilor scazute [Pr.: cri-o-] âï

Ştiinţa care se ocupă cu studierea roboţilor.

1. stiinta alegerilor eficace 2. studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor 3. stiinta sociala care se ocupa cu studiul prin care omul cauta sa isi satisfaca nevoile personale sau colective 4. cuprinde modul in care societatea foloseste resursele pe care le are la dispozitie pentru a produce bunuri si servicii.

Ştiinţa normelor de etică a profesiei.

ştiinţa socială inexactă care se ocupă cu studiul verzelor din capetele oamenilor. Ştiinţa îşi are originea în cunoscutele expresii: mă, esti varză! sau Am o varză în cap de nu îmi iese nimic!

stiinta si arta interpretarii textelor vechi in special biblice

ştiinţá, ştiinţéz, vb. I (înv.) a înştiinţa.

stiinta despre sacru,