ŞTRENGÁR, ştrengari, s.m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ţine de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat uşuratic, afemeiat. – Ştreang + suf. -ar.

ŞTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, puşlama, scârnăvie, secătură, vagabond.

ŞTRENGÁR adj. v. glumeţ, hazliu, poznaş, vesel.

ŞTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaş. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaş, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoţ, hoţoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ştrengár s. m., pl. ştrengári

ŞTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaş. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat uşuratic, neserios. /ştreang + suf. ~ar

ştrengar, găinar, om fără multă valoare