ŞELF, şelfuri, s.n. Regiune a fundului bazinelor oceanice, cuprinsă între linia de ţărm şi povârnişul continental, reprezentând zona marginală submersă a continentelor. – Din germ. Schelf.

ŞELF s. (GEOGR., GEOL.) platformă continentală.

SELF s. v. bobină.

şelf s. n., pl. şélfuri

Şelf ~uri n. Continuare a uscatului în apele mării sau ale oceanului; platformă continentală; platou continental. /<germ. Schelf

ŞELF s.n. (Geol.) Regiune a fundului bazinelor oceanice cuprinsă între linia de ţărm şi povârnişul continental; platformă continentală. [Scris şi schelf. / < germ. Schelf].

SELF s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, însuşi. ♢ Bobină de self (şi s.n.) = bobină folosită în telegrafia fără fir, constituind rezistenţe intercalate în circuite pentru a regla lungimea de undă. // Element prim de compunere savantă, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].