SĂMẤNŢĂ, seminţe, s.f. 1. Parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conţine embrionul şi din care, în condiţii prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă. ♢ Loc. adj. De sămânţă = păstrat şi folosit pentru reproducere. ♢ Expr. Nici de sămânţă = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mică din ceva; bob, strop, fărâmă. ♦ (La pl.) Grăunţe germinative întrebuinţate în alimentaţie, în medicină, în industrie etc. Seminţe de floarea-soarelui. 2. (Pop.) Nume dat ouălor unor insecte. 3. (Pop.) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor şi oamenilor, din care se dezvoltă fătul. ♢ Loc. adj. Bun de sămânţă = prolific. ♢ Loc. adj. şi adv. De sămânţă = pentru prăsilă. 4. (Înv.) Progenitură, urmaş, descendent. 5. Specie, gen, fel, soi. ♦ Viţă, neam, seminţie. 6. Fig. Element din care se dezvoltă ceva; germen. ♦ Cauză, pretext, motiv. ♢ Expr. Sămânţă de vorbă = prilej, ocazie, subiect de discuţie, de ceartă. A avea sămânţă de vorbă = a avea poftă de vorbă, a fi dispus la flecăreală. – Lat. pop. sementia.

SĂMÂNŢĂ s. 1. (reg.) sad, (înv.) plod. (Are ~ superioară pentru semănat.) 2. v. bob. 3. sâmbure. (Mănâncă ~ de dovleac.)

SĂMÂNŢĂ s. v. categorie, cauză, coborâtor, considerent, descendent, familie, fel, gen, izvor, microb, mobil, motiv, neam, odraslă, pretext, pricină, prilej, progenitură, rasă, raţiune, scoborâtor, seminţie, soi, specie, spermatozoid, spermă, speţă, temei, tip, trib, urmaş, viţă, vlăstar.

SĂMÂNŢÁ vb. v. însămânţa, semăna.

sămânţă s. f., g.-d. art. semínţei; pl. semínţe

SĂMÂNŢ//Ă semínţe f. 1) Organ al plantelor superioare care conţine nucleul germinativ. ♢ De ~ a) ales şi păstrat pentru reproducere; b) de prăsilă. 2) la pl. Fructe uscate ale unor plante. Seminţe de in. ♢ Nici ~ deloc. ~ de vorbă motiv de discuţie sau de ceartă. 3) fam. Ou de insectă. 4) pop. Secreţie a glandelor sexuale masculine; spermă. 5) fam. Continuator al unei familii; urmaş; descendent; viţă; vlăstar; progenitură. 6) pop. Totalitate a organismelor (vegetale sau animale) cu anumite trăsături ereditare comune; soi; varietate; specie. ♢ De toată ~a de tot felul. 7) fig. Element care generează ceva; germen. [G.-D. seminţei] /<lat. sementia