SĂRÁC, -Ă, săraci, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieţii; sărman, nevoiaş. ♢ Expr. Sărac şi curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogăţească prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cerşetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre ţări, oraşe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puţin avuţi. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puţin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse p. prep. „de“) Lipsit de..., fără... ♢ Loc. adj. Sărac cu duhul = lipsit de inteligenţă, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în“) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puţin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de conţinut; inexpresiv. Stil sărac. 4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetaţie) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire faţă de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Var.: (pop.) sireác, -ă adj.] – Din bg., scr. sirak.

Sărac ≠ avut, bogat, mănos, opulent

SĂRÁC adj., s. v. orfan, văduv.

SĂRÁC s. v. cerşetor, milog.

SĂRÁC adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaş, oropsit, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. şi pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. şi fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. şi reg.) mişel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pământit, (Ban.) bedaş, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. şi depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. v. biet. 3. adj. v. sărăcăcios. 4. adj. modest, sărăcăcios, simplu. ( O nuntă ~.) 5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun.

sărác adj. m., pl. săráci; f. sg. sărácă, pl. săráce

SĂRÁ//C ~că (~ci, ~ce) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenţă; sărman; nevoiaş; mizer. ♢ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eşecuri în orice întreprindere. 2) şi fig. Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ţinut ~. 3) şi substantival Care trezeşte milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. ~cii sinistraţi! ♢ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku