SFREDELÍ, sfredelésc, vb. IV. 1. Tranz. A găuri, a perfora (cu sfredelul). 2. Tranz. Fig. (Despre priviri, despre senzaţii dureroase etc.) A pătrunde, a străbate (ca un sfredel); a scormoni. ♦ A străpunge mediul înconjurător, străbătându-l, făcându-şi drum. 3. Refl. Fig. A se mişca în spirale, a forma spirale. – Din sfredel.

SFREDELÍ vb. v. găuri.

SFREDELÍ vb. v. iscodi, scruta.

sfredelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sfredelésc, imperf. 3 sg. sfredeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sfredeleáscă

A SFREDEL//Í ~ésc tranz. 1) A găuri cu sfredelul. 2) fig. (despre privire, gânduri etc.) A străpunge asemenea unui sfredel; a pătrunde adânc (provocând senzaţii neplăcute). ♢ ~ cu privirea a scruta. /Din sfredel