ANSÁMBLU, ansambluri, s.n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelaşi gen); totalitate. ♢ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ♢ Loc. adv. În ansamblu = în esenţă, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artişti. 3. Compoziţie muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.

ANSÁMBLU s. 1. întreg, tot. (Un ~ unitar.) 2. totalitate. (Aceste elemente alcătuiesc un ~.) 3. v. sistem. 4. colectiv, formaţie, trupă. (~ artistic.) 5. ansamblu statistic v. colectivitate statistică.

ansámblu s. n., art. ansámblul; pl. ansámbluri

ANSÁMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultată din suma părţilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de măsuri. ♢ În ~ în general; în mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estradă. /<fr. ensemble

ansamblu de concepte, valori si practici care constituie un mod de percepere a realitatii pentru o anumita comunitate intelectuala

Ansamblu de actiuni prin care un organism cauta sa se adapteze la o situatie determinanta. Este un raspuns la o motivatie, punand in joc componente psihologice, motorii si fiziologice.

ansamblu de curbe ce permite determinarea anumitor marimi prin intretaierea unor traiectorii

ANSÁMBLU s.n. 1. Unitate alcătuită din mai multe elemente izolate care aparţin aceluiaşi domeniu; totalitate. ♢ De ansamblu = general, unitar; în ansamblu = în general, în linii mari. 2. Colectiv, trupă de artişti. ♦ Formaţie muzicală compusă dintr-o orchestră cu un număr variabil de membri şi solişti sau cor. [Pl. -uri, -le. / < fr. ensemble].

Ansamblu de caracteristicimorfologice si fiziologice, care diferentiaza organismele animale si vegetale in doua categorii,masculi si femele,in vederea reproducerii.

Ansamblu de caracteristici morfologice si fiziologice, care diferentiaza organismele animale si vegetale in doua categorii,masculi si femele,in vederea reproducerii.