ARĂTÁRE, arătări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) arăta şi rezultatul ei. 2. Halucinaţie, vedenie. ♦ (Concr.) Monstru; stafie, fantomă. ♦ Persoană foarte slabă. – V. arăta.

ARĂTÁRE s. v. meteor, stea căzătoare.

ARĂTÁRE s. 1. v. trasare. 2. v. indicare. 3. v. povestire. 4. v. reprezentare. 5. v. manifestare. 6. v. confirmare. 7. dezvăluire, revelare. (~ unui secret.) 8. v. fantomă. 9. v. monstru. 10. (concr.) colos, matahală, namilă, uriaş, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (~ cât toate zilele.)

arătáre s. f., g.-d. art. arătării; pl. arătări

ARĂT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ARĂTA şi A SE ARĂTA. 2) (în superstiţii) Chip ireal, creat de fantezie, care provoacă spaimă; nălucă; vedenie; fantomă. /v. a (se) arăta