BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ Loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ Expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva) foarte rău. (Fam.) A da bătaie = a zori, a grăbi. Bătaie de cap = frământare a minţii; p. ext. trudă, osteneală. Bătaie de joc = batjocură; p.ext. faptă urâtă, incalificabilă. 2. (Înv.) Luptă, bătălie. ♦ Bombardament cu artileria. 3. (În expr.) A pune (ceva) la bătaie = a) a oferi (ceva) spre a fi cheltuit sau consumat; b) a risca (ceva). II. 1. Lovire, izbire (repetată) a unui obiect de altul. ♢ Bătaie de aripă (sau de aripi) = fâlfâit. ♦ Lovitură a vatalei la războiul² de ţesut. ♦ (Concr.) Băteală. ♦ Stârnire a peştelui sau a vânatului. 2. Lovitură dată într-un obiect (cu mâna, cu ciocanul etc.) ♦ Fiecare dintre zvâcniturile inimii sau ale pulsului. 3. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcţie. 4. Distanţă până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc; felul cum trimite o armă proiectilul; traiectoria unui proiectil; p. ext. Distanţă până la care poate ajunge vederea cuiva; rază vizuală. 5. (În legătură cu anumite fenomene ale naturii, a căror denumire determină sensul cuvântului) a) Suflare a vântului; adiere. b) Cădere a ploii, a grindinii etc. c) Dogoreală, arşiţă. d) Lumină. 6. (Reg.) Lătrat (scurt şi ritmic) al câinilor. 7. Boişte. ♦ Epocă în care se împerechează cocoşii-de-munte. III. 1. (Sport) Izbire a pământului cu piciorul înainte de desprinderea de pe sol, la o săritură. 2. (În expr. şi loc. adv.) (A cântări) cu bătaie = (a cântări) cu puţin peste greutatea exactă. [Pr.: -ta-ie] – Lat. batt(u)allia.

BĂTÁIE s. v. bătălie, bătătură, băteală, bombardament, bombardare, conflict, luptă, război.

BĂTÁIE s. 1. încăierare, luptă, (rar) încaier, încăierătură, (reg.) încăierat, (fam.) tăvăleală, trânteală. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. (livr.) corecţie, (pop. şi fam.) bruftuială, chelfăneală, ciomăgeală, muştruluială, păruială, scatoalcă, (fam. fig.) scărmănare, scărmănătură, târnuială, târnuire, (arg.) mardeală. (A mâncat o ~ zdravănă.) 3. v. înfrângere. 4. bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. 5. v. împreunare. 6. v. boişte. 7. v. scornire. 8. v. hăituire. 9. v. fâlfâit. 10. suflare, suflu, (înv. şi pop.) suflat, (reg.) zălişte. 11. v. palpitaţie. 12. v. timp. 13. bătaie de joc v. batjocură.

bătáie s. f., art. bătáia, g.-d. art. bătăii; pl. bătăi

BĂTÁ//IE bătăi f. 1) Lovitură cauzată de un corp (sau de o fiinţă) care bate. 2) Zgomot caracteristic produs de un asemenea corp sau fiinţă. ~ în uşă. 3) Lovituri repetate (cu mâna sau cu un obiect) date sau primite de cineva. ♢ ~ de cap a) lucru mintal intens; frământare a minţii; b) muncă grea şi istovitoare; trudă. ~ de joc batjocură. A se lua la ~ a se bate (cu cineva); a se încăiera. A da ~ a se pune pe treabă; a zori. A pune (ceva) la ~ a pune (ceva) la dispoziţie cu generozitate (pentru a fi consumat). ~ia peştilor depunere şi fecundare a icrelor. 4) pop. Luptă de proporţii între două forţe armate; bătălie; război. Pe câmpul de ~. 5) Sunet alternativ şi ritmic (produs de inimă); zvâcnire. 6) Zgomot anormal produs de o maşină cu funcţionare defectuoasă. 7) Distanţă până la care o armă poate arunca un proiectil. În ~ia puştii. 8) Fond sonor sub forma unor sunete ritmice produse de un mecanism în funcţiune. 9) reg. Sunete (repetate) caracteristice speciei, scoase de câine; lătrat; hămăit. 10) Acţiune luminoasă sau termică. ~ia lunii. ~ia soarelui. 11) muz. Mişcare (a mâinii sau a baghetei) prin care se indică măsura. [G.-D. bătăii; Sil. bă-ta-ie] /<lat. batt[u]alia

bataie

bătáie (-ắi), s.f. – 1. Luptă, bătălie. – 2. Ceartă, încăierare. – 3. Lovitură, plesnitură. – 4. Izbire, lovire. – 5. Mişcare ritmică în general, pulsaţie, palpitaţie. – 6. Hăituială, stîrnire a vînatului. – 7. Bombardament. – 8. Distanţă pînă la care poate ajunge un proiectil, rază de acţiune. – 9. Acţiune directă. – Mr. bătal’e „piuliţă“. Lat. battālia, formă redusă de la battuālia (Puşcariu 194; REW 995; Candrea-Dens., 147; DAR); cf. it. battaglia, v. lom. bataia, prov., port. batalha, fr. bataille, sp. batalla, alb. bëtajë. Teoretic se poate adapta la toate întrebuinţările şi nuanţele vb. a bate; cf. şi bătălie. Der. bătăiaş, s.m. (hăitaş); bătăios, adj. (căruia îi place să se bată); bătăiuş, s.m. (bătăuş; poliţai; titirez, hădărău de moară). – Din rom. pare a proveni alb. bëtajë „teamă“ (G. Meyer 34).