CLÉŞTE, cleşti, s.m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua braţe încrucişate şi articulate între ele, care serveşte la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ♢ Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleştele = a depune mari insistenţe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un cleşte (1), folosită în divere operaţii. Cleşte pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de cleşte (1), ale unor crustacee. [Pl. şi: (n) cleşte] – Din sl. klĕšta.

CLÉŞTE s 1. v. forceps. 2. (TEHN.) (reg.) crivală, crivea, şurub, teasc. (~le este o unealtă de lemn a tâmplarului.) 3. (TEHN.) capră, locaş, matcă, plăsele (pl.). (~ al dulgherului.) 4. v. cleştar. 5. (TEHN.) (reg.) argea, chingi (pl.), mâni (pl.). (~ la teasc.) 6. (ANAT.) foarfece. (~ la rac, crab.)

cléşte s. m./s. n., pl. cleşti/cléşte

CLÉŞT//E ~i m. 1) Unealtă alcătuită din două piese încrucişate şi articulate între ele, folosită la apucarea, transportarea etc. unor obiecte. ~ pentru cărbuni. ♢ A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu ~ele a depune eforturi pentru a face pe cineva să vorbească. 2) Fiecare din picioarele anterioare la unele crustacee; foarfece. ~ de rac. [Pl. şi cleşte] /<sl. klešta

cléşte (-e), s.n. – 1. Unealtă alcătuită din două braţe încrucişate care serveşte la apucarea, întoarcerea unei piese. – 2. Pensetă. – 3. Mucarniţă. 4. Spărgător de nuci. – 5. Instrument de extras dinţi. – 6. Instrument de scos cuie. – 7. Unealtă de dulgherie, pentru strîns sau scos doage. – 8. Ostie de pescuit, harpon. – 9. Braţe în formă de cleşte ale langustei, crabului etc. – 10. Nume popular dat suturei occipitale parietale. – 11. La cai, primii incisivi. – 12. Instrument pentru a însemna urechile vitelor. – Mr. cle(a)şte, megl. cleaşti. Sl. klĕšte, pl. de la klĕšta (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 291; Cihac, II, 61; Byhan 314); cf. bg. klĕšti, sb. klĕste, slov. klešč, rus. klesti. – Der. cleaşcă, s.f. (cleşte; cîrlig; unealtă stricată, vechitură, rablă); cleştar, s.n. (unealta dogarului; năvod); cleş(t)niţă, s.f. (clanţă de uşă; uşă falsă; ciot de creangă); încleşta, vb. (a apuca, a prinde; a îndesa; a strînge în braţe; a strînge, a presa); încleştătură, s.f. (epilepsie); descleşta, vb. (a dezlega, a da drumul, a slăbi strînsoarea).