CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj., s.m. şi f. I. Adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însuşirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. S.m. şi f. Persoană sau organ care conduce un partid, o organizaţie, o instituţie sau o întreprindere. – Conduce + suf. -ător.

CONDUCĂTÓR s., adj. 1. s. (POL.) cârmuitor, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.) 2. s. cârmuitor, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s. v. domnitor. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental. 6. (POL.) adj., s. v. hegemon. 7. s. v. comandant. 8. s. şef, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (~ al mişcării de eliberare.) 9. s. şef, (fam.) ştab. (~ al unei instituţii.) 10. s. şef, vătaf, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 11. s. căpetenie, vătaf, (reg.) birău, jude. (~ al colindătorilor.) 12. s. şofer. (~ de basculantă.)

conducătór adj. m., s. m., pl. conducătóri; f. sg. şi pl. conducătoáre

CONDUCĂT//ÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care se află la conducere; şef; cap. ~ de guvern. ~ de şantier. ~ de gardă. 2) Persoană sau organ care călăuzeşte, orientează; călăuzitor; îndrumător. ~ politic. ~ ştiinţific. 3) Persoană care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicaţie terestră, subterană, aeriană sau acvatică. ♢ ~ auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + suf. ~ător

CONDUCĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care conduce; de conducere. A avea un rol ~. /a conduce + suf. ~ător

CONDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj. 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc. (<conduce + -/ă/tor)

CONDUCĂTÓR, -OÁRE adj. Care conduce, de conducere. ♢ (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate uşor (sau greu) electricitatea (sau căldura). // s.m. şi f. Persoană, organ care este la conducere; şef politic şi ideologic al unui partid, al unei mişcări publice etc.; persoană care conduce o instituţie, o întreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(ă)tor].

conducator conducatoare a bisericii sau a manastirii