CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ♢ Loc. adv. În credinţă = într-adevăr. ♢ Expr. A-şi mânca credinţa = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinţă (sau credinţa) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredinţa că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie faţă de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranţă, nădejde. 5. Convingere despre existenţa lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripţiilor bisericeşti; religie, cult. – Lat. *credentia.

Credinţă ≠ necredinţă

CREDÍNŢĂ s. v. asigurare, chezăşie, concesiune, credit, crez, datorie, garanţie, încredere, logodnă, simbolul credinţei.

CREDÍNŢĂ s. 1. (BIS.) cucernicie, cuvioşenie, cuvioşie, evlavie, pietate, pioşenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoţiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, râvnă, râvnire, smerire. 2. v. cult. 3. v. convingere. 4. v. fidelitate. 5. v. speranţă. 6. v. părere.

credínţă s. f., g.-d. art. credínţei; pl. credínţe

CREDÍNŢ//Ă ~e f. 1) Încredere deplină în adevărul unui lucru; convingere adâncă. ~ în succes. ♢ Om de (bună) ~ persoană pe care te poţi bizui; om în care poţi avea încredere. A-şi pune ~a în cineva (sau a se lăsa în ~a cuiva) a se încrede în cineva; a se bizui pe cineva. A-şi mânca ~a a pierde încrederea tuturor. 2) Devotament faţă de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugală. 3) Formă a conştiinţei sociale în care realitatea este reflectată şi interpretată ca fiind dependentă de fiinţe şi forţe supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credinţei] /<lat. credentia

credinţá, credinţéz, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredinţa. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredinţa. 3. a credita. 4. a (în)creştina. 5. a (se) logodi, a (se) încredinţa.

Credinta irationala ca un obiect magic sau actiune influenteaza intr-un fel sirul unor evenimente