DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl.

DĂSCĂLÍ vb. v. îndruma, învăţa, povăţui, sfătui.

DĂSCĂLÍ vb. 1. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a su-dui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 2. v. cicăli.

dăscălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăscălésc, imperf. 3 sg. dăscăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dăscăleáscă

A DĂSCĂL//Í ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoştinţe şi deprinderi; a învăţa; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu poveţe; a sfătui; a îndruma; a povăţui; a învăţa. 2. intranz. A practica ocupaţia de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl

dascali si poporeni