DESÉRT, deserturi, s.n. Fel de mâncare, de obicei dulciuri, fructe, brânzeturi etc., care se serveşte la sfârşitul mesei; timpul când se serveşte această mâncare. – Din fr. dessert.

DEŞÉRT, -ÁRTĂ, (1) deşerţi, -arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. Adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amăgitor. 4. Fig. Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. S.n. 1. Spaţiu gol; pustietate. ♢ Loc. adv. În deşert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără ţintă; b) în van, zadarnic. 2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puţine, în care viaţa vegetală şi animală este foarte redusă, iar populaţia foarte rară; pustiu; 3. (În limbajul bisericesc; în expr.) A lua în deşert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă şi osul şoldului. – Lat. (I) desertus, (II) din lat. desertum, fr. désert.

Deşert ≠ plin, încărcat

DEŞÉRT adj., s. 1. adj. v. gol. 2. adj. v. pustiu. 3. adj. v. nelocuit. 4. s. (GEOGR.) pustietate, pustiu, (rar) pustiire, (reg.) pustieşag, (înv.) ariniş, pustiiciune. (~ul Sahara.) 5. s. (GEOGR.) deşert de argilă v. takâr; deşert de nisip v. erg; deşert de piatră v. hamadă. 6. s. (ANAT.) flămânzare, (pop.) bărdăhan, (prin Ban.) slabină. (~ la animalele rumegătoare.)

DEŞÉRT adj. v. amăgitor, efemer, găunos, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.

desért s. n., pl. desérturi

deşért adj. m., pl. deşérţi; f. sg. deşártă, pl. deşárte

deşért s. n., pl. deşérturi

DEŞÉRT² ~uri n. 1) Spaţiu gol. ♢ A ieşi cu ~ul a ieşi cuiva înainte cu căldarea goală. În ~ a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetaţie din cauza aridităţii solului; pustiu. 3) pop. (la om şi la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă şi şold. /<lat. desertum, fr. désert

DEŞ//ÉRT¹ ~ártă (~érţi, ~árte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, seminţe) Care este lipsit de miez. 3) fig. Care nu are conţinut; fără sens. Minte ~artă. 4) fig. Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranţe ~ arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetaţie, de populaţie; pustiu. /<lat. desertum, fr. désert

DESÉRT ~uri n. 1) Fel de mâncare constând de obicei din fructe sau dulciuri şi servit la sfârşitul mesei. 2) Moment al mesei când se serveşte acest fel de mâncare. /<fr. dessert

DESÉRT s.n. Fel de mâncare care se serveşte la sfârşitul mesei şi constă din fructe, prăjituri etc.; moment la care este servit acest fel de mâncare. [< fr. dessert].

DEŞÉRT s.n. 1. Spaţiu gol; pustiu, pustietate. 2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puţine, lipsită de vegetaţie şi cu populaţie foarte rară. [< lat. desertus, cf. fr. désert].