DELFÍN¹, delfini, s.m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroşi dinţi conici, şi care trăieşte în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelaţie din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu faţa în jos, înaintează la suprafaţa apei prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

DELFÍN², delfini, s.m. 1. Titlu feudal purtat de unii conţi din Franţa. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului (şi suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin¹ (după fr. dauphin).

delfín (zool., ist.) s. m., pl. delfíni

DELFÍN² ~i m. ist. (folosit şi ca titlu) Fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitor prezumtiv al tronului. /Din delfin

DELFÍN¹ ~i m. 1) Mamifer carnivor marin, care trăieşte în grupuri, având corp alungit şi cap care se prelungeşte cu un fel de cioc. 2) Stil de înot caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor dinainte spre înapoi şi prin bătăi ale picioarelor în plan vertical. 3) art. Constelaţie din emisfera boreală, situată lângă Calea-Laptelui. /<lat. delphinus, it. delfino

DELFÍN¹ s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care trăieşte în cete în toate mările. 2. Stil de înot, caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu mişcarea picioarelor în plan vertical. 3. Constelaţie din emisfera boreală, situată în vecinătatea Căii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

DELFÍN² s.m. Titlu feudal purtat de conţii Viennois din Franţa; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului (şi suzeran al provinciei Dauphiné). [Cf. fr. dauphin < Dauphiné – provincie din Franţa].