DOBẤNDĂ, dobânzi, s.f. 1. Sumă de bani care se plăteşte (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ♢ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosinţă şi violenţă (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferinţă. 2. Câştig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mişel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).

Dobândă ≠ pagubă, pierdere

DOBÂNDĂ s. v. avantaj, beneficiu, câştig, folos, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, profit.

DOBÂNDĂ s. v. camătă.

dobândă s. f., g.-d. art. dobânzii; pl. dobânzi

DOBÂN//DĂ ~zi f. 1) Câştig căpătat din banii daţi cu împrumut. 2) fam. Câştig pe care îl are cineva din ceva. /v. a dobândi