EXPÉRT, -Ă, experţi, -te, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părţile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicaţie. – Din fr. expert, lat. expertus.

Expert ≠ neexpert

EXPÉRT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema ...)

expért s. m., pl. expérţi

EXPÉR//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. 1) Specialist cu o pregătire înaltă; om care posedă cunoştinţe fundamentale într-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist însărcinat de un organ de stat să facă o expertiză. /<fr. expert, lat. expertus

EXPÉRT, -Ă adj. Cu experienţă, care are cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. // s.m. şi f. Specialist renumit într-un anumit domeniu. ♦ Persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-şi da avizul într-o chestiune de competenţa sa. [Cf. fr. expert, lat. expertus].