FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. Fig. Fior, înfiorare. [Var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitus

FREÁMĂT s. 1. v. agitaţie. 2. v. foşnet. 3. şuierat, vâjâit, (fig.) geamăt. (~ul vântului.) 4. v. zgomot. 5. fior, înfiorare. (Un ~ trece prin mulţime.) 6. palpitare, palpitaţie, pulsaţie, trepidaţie. (~ul vieţii.)

freámăt s. n. (sil. frea-), pl. freámăte

FREÁMĂT ~e n. 1) Zgomot uşor şi monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emoţie puternică cauzată de o zguduire nervoasă; fior. /<lat. fremitus