GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spaţiu limitat acţiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziţi, şoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acţiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.

GÂZĂ, gâze, s.f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formaţie onomatopeică.

GÂZĂ s. v. insectă.

GÂZĂ s. v. muscă.

gazá vb., ind. prez. 1 sg. gazéz, 3 sg. şi pl. gazeáză

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze

GÂZ//Ă ~e f. Insectă (zburătoare) de talie mică. /cf. pol. geiz

A GAZ//Á ~éz tranz. 1) (spaţii limitate) A expune acţiunii unor gaze toxice în vederea distrugerii unor organisme dăunătoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de luptă. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (ţesături) A trece peste o flacără pentru a arde capetele de fibre ieşite la suprafaţă. /<fr. gazer

GAZÁ vb. I. tr. 1. A răspândi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte vieţuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre ieşite prin suprafaţa ţesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr. gazer].