GELOZÍE, gelozii, s.f. 1. Sentiment chinuitor şi obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că fiinţa iubită îi este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din it. gelosia.

GELOZÍE s. 1. (pop.) temere, temut, (înv.) jaluzie, zulie. (~ unui soţ.) 2. v. invidie.

gelozíe s. f., art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíile

GELOZÍ//E ~i f. 1) Trăire sufletească chinuitoare şi obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că fiinţa iubită nu este credincioasă. 2) Sentiment de nemulţumire egoistă, provocat de situaţia, succesele cuiva; invidie; pizmă. [G.-D. geloziei] /<it. gelosia

GELOZÍE s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. (Rar) Invidie, pizmă. [Gen. -iei. / < it. gelosia].