NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine; eretic. ♦ Spec. (Înv. şi pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

Necredincios ≠ credincios, devotat

NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.

NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (BIS.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creştini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.

NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncreză-tor, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.

necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióşi; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse

NECREDINCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; ne-încrezător; incredul. ♢ Toma ~osul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creştină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios