GROZĂVÍE, grozăvii, s.f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situaţie, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (Concr.) Lucru sau fiinţă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea unui lucru cu deosebite calităţi; grozăvenie. 4. (Concr.) Lucru sau fiinţă care întruneşte calităţi deosebite, ieşite din comun; grozăvenie. – Grozav + suf. -ie.

GROZĂVÍE s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, diformitate, duium, ferocitate, grămadă, hâdoşenie, mulţime, neîndurare, neomenie, poceală, potop, puhoi, puzderie, răutate, sălbăticie, sluţenie, sumedenie, urâciune, urâţenie, violenţă, vitregie.

GROZĂVÍE s. 1. monstruozitate, oroare, (pop.) grozăvenie, (înv. şi reg.) străşnicie, (înv.) groznicie. (~ faptei sale.) 2. v. dezastru.

grozăvíe s. f., art. grozăvía, g.-d. art. grozăvíei; pl. grozăvíi, art. grozăvíile

GROZĂVÍ//E ~i f. 1) Faptă, întâmplare sau vorbă îngrozitoare. 2) Fiinţă sau lucru (real ori închipuit) care provoacă groază. O ~ de ploaie. 3) Fiinţă sau lucru grozav. /grozav + suf. ~ie