HADARÁG, hadaragi, s.m. V. hădărag.

HĂDĂRÁG, hădăragi, s.m. (Reg.) 1. Lemnul gros şi mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coşul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârteşte râşniţa. [Var.: hadarág s.m.] – Cf. magh. h a d a r ó.

HĂDĂRÁG s. (TEHN.) titirez, (reg.) bătăiuş, băteală, ciocot, mână, pârpăriţă, terteleac, (prin Bucov.) scuturător. (~ la coşul morii.)

hădărág s. m., pl. hădărági

HĂDĂRÁ//G ~gi m. 1) Băţ scurt, gros şi mobil al îmblăciului, cu care se bat cerealele. 2) Fiecare dintre cele două beţe ale unui voloc. /<ung. hadaró