HIDROGÉN s.n. Element chimic gazos mult mai uşor decât aerul, incolor, inodor, insipid şi inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporţii, formează o moleculă de apă. ♢ Hidrogen fosforat = combinaţie a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinaţie a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfuric. – Din fr. hydrogène.

HIDROGÉN s. (CHIM.) hidrogen arsenios = arsină; hidrogen fosforat = fosfină; hidrogen greu v. deuteriu; hidrogen sulfurat = acid sulfhidric, (înv.) hidrogen pucioşit.

hidrogén s. n. (sil. -dro-); simb. H

HIDROGÉN n. Gaz incolor şi inodor, inflamabil, mai uşor decât aerul care, împreună cu oxigenul, formează apa, având diferite întrebuinţări (în industria chimică, la sudarea şi tăierea metalelor, în energetica nucleară etc.). ♢ Bombă cu ~ bombă care explodează în urma unei reacţii termonucleare produse într-un mediu de hidrogen; bombă termonucleară. /<fr. hydrogene

HIDROGÉN s.n. Gaz incolor, inodor, insipid şi inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziţia apei. ♢ Hidrogen greu = deuteriu; hidrogen sulfurat – combinaţie a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. [< fr. hydrogène, cf. gr. hydor – apă, gennan – a produce].