NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică şi organică; ştiinţele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsufleţite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfăţişează un astfel de grup. ♢ Loc. adj. şi adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ♢ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. şi adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere, care rezulta din conformaţia sa şi care o caracterizează, constituind esenţa sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică; calitate. ♢ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ♢ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înţeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.

NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.

NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.

natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri

NATÚR//Ă ~i f. 1) Lumea fizică în-conjurătoare în toată diversitatea mani-festărilor ei; totalitatea fiinţelor şi lucrurilor existente. ♢ ~ moartă a) grup de obiecte neînsufleţite, utilizabile; b) pictură re-prezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; privelişte; peisaj. A admira ~a. ♢ În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esenţă. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie re-prezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. ♢ Obişnuinţa este a doua ~ se spune despre o stare sau o acţiune cu care s-a obişnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de aşa ~ (lucrurile sunt) de aşa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor şi a formelor ei de mişcare; univers. ♦ Lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsufleţite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].