NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. (Om) ticălos, infam, mârşav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripăşit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine“.

Nemernic ≠ vrednic

NEMÉRNIC adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, pribeag, pripăşit, slăbănog, străin, venetic.

NEMÉRNIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.

NEMÉRNIC adj., s. v. ticălos.

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; f. sg. nemérnică, g.-d. art. nemérnicei, pl. nemérnice

NEMÉRNI//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticălos; mârşav; netrebnic. 3) înv. Care trezeşte compătimire; nenorocit; netrebnic. 4) înv. Care a venit din altă parte; venetic. /<sl. namĕrinu