NESĂŢIÓS, -OÁSĂ, nesăţioşi, -oase. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se mulţumeşte cu ce are, care caută să obţină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesătul (2). 2. Care nu se simte niciodată sătul; care nu are saţ la mâncare, la băutură; p. ext. lacom, + (Reg.; despre mâncăruri) Care nu satură. 3. Fig. Care nu poate fi astâmpărat, potolit, stăpânit; p. ext. mistuitor, devorant. ♦ (Adverbial) Cu nesaţ, cu plăcere, cu voluptate. [Pr.: -ţi-os] – Ne- + săţios.

NESĂŢIÓS adj. v. avid, lacom, mistuitor, nedomolit, neîndestulat, nepotolit, nestăpânit.

NESĂŢIÓS adj. v. mâncăcios.

nesăţiós adj. m. (sil. -ţi-os), pl. nesăţióşi; f. sg. nesăţioásă, pl. nesăţioáse

NESĂŢI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) şi adverbial fig. (negativ de la săţios) Care tinde să obţină şi să aibă cât mai mult; nesătul; lacom. [Sil. -ţi-os] /ne- + săţios