NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într-un şir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ♢ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghiţiturile) = a ţine cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunţa pe rând un şir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ♢ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p.ext. a plăti(în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în acelaşi număr, în acelaşi grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ♢ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puţin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înşira, înşirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, so-coti, spune, supranumi.

NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conţine. 4. v. afla. 5. v. achita.

numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. şi pl. númără

A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, fiinţe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determi-nând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ♢ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinţe care sunt (foarte) puţine la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înşira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare