ODRÁSLĂ, odrasle, s.f. 1. Copil, descendent, urmaş; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. şi pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiţă, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

ODRÁSLĂ s. v. lăstar, mladă, mlădiţă, smicea, vlăstar.

ODRÁSLĂ s. 1. v. copil. 2. v. urmaş.

odráslă s. f. (sil. -dras-), g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

ODRÁSL//Ă ~e f. 1) pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinţii săi; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prăsilă. 3) Ra-mură tânără care creşte din rădăcina sau din tulpina unei plante mature; lăstar; mlădiţă. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu