OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) diferenţia, a (se) deosebi. 2. Tranz. şi refl. (Înv. şi pop.) A (se) despărţi; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti.

OSÉBI adv. v. deoparte, izolat, retras, separat.

OSEBÍ vb. v. deosebi, desluşi, despărţi, diferenţia, discerne, discrimina, distin-ge, izola, separa.

osebí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. osebésc, imperf. 3 sg. osebeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. osebeáscă