PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi după număr, denumind acţiunea suferită de un obiect. ♢ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.

PARTICÍPIU s. 1. (înv.) împărtăşire, părtăşire, părtişitiv. 2. participiu prezent v. gerunziu.

particípiu s. n. [-piu pron. -piu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. -pi-i-)

PARTICÍPI//U ~i n. gram. Formă nominală a verbului care denumeşte acţiunea prezentată ca o însuşire. /<lat. participium, fr. participe

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal şi nepredicativ, cu forme deosebite după gen şi număr şi având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium].