PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♢ Loc. adv. Cu patimă = pătimaş. 2. (Înv. şi pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală. ♢ (În credinţa creştină) Patimile Mântuitorului = suferinţele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paşti; săptămâna mare. [Var.: pátemă s.f.] – Din ngr. páthima.

PÁTIMĂ s. v. afecţiune, belea, boală, bucluc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, supliciu.

PÁTIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. şi fam.) pârţag, (pop.) învăţ, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.

pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi

PÁTIM//Ă ~e f. 1) Sentiment de afecţiune puternică şi durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obişnuinţă anormală nedirijată de voinţă şi de raţiune; viciu. A avea ~a beţiei. 3) înv. Suferinţă fizică la care este supus cineva; caznă. ♢ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Paştilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. páthima