PEDEÁPSĂ, pedepse, s.f. 1. Măsură de represiune, sancţiune aplicată celui care a săvârşit o greşeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege şi aplicată cuiva de o instanţă judecătorească drept sancţiune pentru o infracţiune; condamnare, osândă; situaţie în care se află cel pedepsit, condamnat. 2. Fig. Suferinţă (fizică sau morală), chin, supliciu; necaz, nenorocire. – Din pedepsi (derivat regresiv).

PEDEÁPSĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, creştere, cultivare, durere, educare, educaţie, formare, instrucţie, învăţământ, învăţătură, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.

PEDEÁPSĂ s. 1. (JUR.) sancţiune, (înv. şi reg.) ceartă, ştraf, (înv.) pilduire, strânsoare. (A primit o ~ exemplară pentru fapta sa.) 2. v. condamnare. 3. v. penitenţă. 4. plată, răsplată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Şi-a luat ~ cuvenită.)

pedeápsă s. f., g.-d. art. pedépsei; pl. pedépse

PEDEÁPSĂ pedépse f. 1) Măsură luată împotriva cuiva pentru încălcarea unor norme sau legi. ~ corporală v. CORPORAL. ♢ ~ capitală pedeapsă cu moartea. 2) fig. Suferinţă (fizică sau morală) care este sau pare a fi o consecinţă a greşelilor comise. [G.-D. pedepsei] /v. a (se) pedepsi