PIEPTĂNÁ, piéptăn, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (-şi) descurca, a (-şi) netezi, a (-si) aranja sau a (-şi) curăţa cu pieptenele părul sau barba. ♦ A (se) coafa. ♦ Tranz. (Pop.) A ţesăla. 2. Tranz. A trece anumite fibre textile prin dinţii unor piepteni (pentru a Ie curăţa de impurităţi, a alege fibrele de calitate bună etc.). ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A(-şi) cizela stilul, vorbirea etc. [Prez. ind. şi: piáptăn] – Lat. pectinare.

PIEPTĂNÁ vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

PIEPTĂNÁ vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, ţesăla.

pieptăná vb., ind. prez. 1 sg. piéptăn, 2 sg. piépteni, 3 sg. piáptănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. piéptene

A PIEPTĂNÁ piéptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăţa de impurităţi sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a ţesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare

A SE PIEPTĂNÁ mă piéptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare